Pare greu de crezut insa ne mintim singuri. Este clar ca incercam un mecanism de aparare in momentul in care ajungem sa gresim sau nu ne simtim in stare, in fortele proprii increzatori, sa functionam la un anumit nivel.
Din topul minciunilor pe care ti le spui singur se numara:
- Asa sunt eu. De fapt este o alegere sa fii astfel. Asa se face ca dincolo de ceea ce esti tu personalitatea ta are mai multe nuante si in anumite situatii se prea poate sa ai si acea tendinta agresiva. Insa autocontrolul trebuie sa functioneze.
- Nu mai am timp. Stii cum se spune „Timpul este suficient pentru cei care chiar il folosesc”-Leonardo da Vinci. Asa ca ideea este ca din toate cele care le faci sa iti prioritizezi lucrurile si sa ajungi sa dedici putinul timp pe care il ai lucrurilor care cer atentie. Asa ca nu este o scuza buna.
- Asa este gena mea. Asa spuneai si cand mancai peste masura? Este adevarat ca in unele cazuri nu te poti lupta cu ceea ce natura a dat si o gena anume poate dauna sau poate fi acel aspect mai putin placut si estetic. Se poate corecta insa sau cel putin tine in frau. Una peste alta, nu iti cauta scuze acolo unde efortul tau trebuie sa iasa in evidenta.
- Surperstitiile sunt si ele din aceasta clasa. Te minti singur sa crezi ca de vina este ziua de vineri 13 sau cine stie ce pisica neagra care ti-a taiat calea. Este si acesta un mecanism prin care reusim sa punem vina in spatele unui fapt doar doar ne absolvim de orice vina.
Vina de fapt este mereu cea umana sau dupa caz a unora sau a altora. Dar daca sta in puterea ta sa schimbi ceva nu ar trebui sa pui pe seama altcuiva ceea ce ti se intampla.
