Viata nu este o lectie, nu este o regula, nu este acelasi curs. Aparent caci in cele din urma ajungem mereu si cu totii la aceleasi vorbe, la aceleasi lucruri. Incepi o relatie, o concretizezi in casnicie, deveniti parinti si la randul vostru experimentati toate etapele ca si parintii vostri. Sau cel putin asta iti doresti si spre un astfel de drum te indrepti. Pana acolo insa dai peste nevoia de compatibilitate.
Exista doua tipologii, de la contrariile care se atrag si pana la cei care gandesc pe aceeasi lungime de unda. Poate ca picant si plin de actiune un cuplu in care ea isi doreste copii el aventura, cu ea insa sub o alta forma va avea insa mereu bariere peste care trebuie sa treaca. Totul se rezuma in cele din urma la compatibilitate.
Unii ar spune ca tine de aceleasi gusturi. Altii de ceea ce vine in timp dupa ce un cuplu isi formeaza propriile reguli. Daca e sa tii cont de ceea ce spun cercetatorii compatibilitatea se dovedeste in modul de a gandi si de a vorbi. In exprimarea verbala ar sta cheia definitiei cuplului; sunteti sau nu facuti unul pentru celalalt? Cu cat sunt mai multe tipuri de exprimari verbale in comun cu atat exista sanse mai multe sa fie un cuplu solid.
Concluzia cercetatorilor vine sa arate ca cei care au multe lucruri in comun sunt si cei care au o viata lunga impreuna. Un acelasi cerc de prieteni in care glumele sunt „cu circuit inchis”, acelasi mediu de munca unde termeni anume sunt folositi tot mai des definesc si compatibilitatea unui cuplu. Sau poate tine de obisnuinta la un moment dat cand „imprumutam” de la cei de langa noi tot felul de obicee. Si cert este ca la un moment dat astfel de oameni incep sa semene unii cu altii.
